Nunta Mihaela & Adrian (Medias)

       Locurile prieteniei sunt întipărite unic în memorii. Prietenii rămân în mod miraculos săpați pentru totdeauna. La un moment dat, asfaltăm cărările prunciei de coate rupte și genunchi juliți și la prima amintire a trecutului, ies la iveală imaginile sculptate ale perioadei noastre, a bucuriei și a unui sentiment cu părere de rău. Imaginea generală a prezentului se conturează în jurul acelei amintiri și legăturile sunt cu atât mai trainice cu cât prietenia a fost mai intensă. Deci nu doar ca este, dar o sa fie pentru totdeauna prietenul meu si mai nou viața face ca să mai primim prietene printre noi.

 “Povestea lor a început cu cinci ani in urmă. S-au văzut prima dată la o nuntă unde erau invitați si nuntă se făcură.   Când s-au văzut prima dată, deși erau în cercuri de prieteni diferiți, pentru câteva secunde au fost doar ei doi… se pare că au simțit un efect atât de puternic care după câteva minute și-au dat seama că este dragoste. Parcă se cunoșteau, fără să vorbească sau să comunice. Când se uitau unul la altul știau ce gândesc reciproc. Timpul trecea și cercurile de prieteni se schimbau iar ei erau aceiași (Mihaela & Adrian). Au început să se cunoască mai bine și caracterele lor aveau în comun tot mai multe lucruri. Se iubeau atât de mult că niciodată nu reușeau să țină o ceartă. Era suficient doar un colț de zâmbet să izbească și acel “te iubesc” ștergea orice pată de supărare. Uite așa nu au reușit să se certe în cei 5 ani de fericire pe care îi împărtășesc și acuma. Într-o bună zi, Mihaela a avut o presimțire de agitație. Simțea că ceva o să se întâmple dar încă nu putea să își descrie neliniștea. Cu cât se apropia seara cu atât simțea că ceva măreț o să se întâmple, până când acel ceva se intâmpla.  A fost cerută în căsătorie. Zâmbetul îi era incontrolabil iar sentimentul de bucurie de nedescris.  Momentul a fost, cuprins între presimțire și realitate, realitatea părea aproape ireală. Din acea seară, bunul Dumnezeu a îngăduit ca relația lor să avanseze și iubirea să crească tot mai mult.

.Au ajuns să vădă ploaia din Irlanda. Muncesc ca toți românii de peste hotare pentru un rost in viață. Intr-o bună zi primesc un telefon de la bunul meu prieten, in care am auzit doar atât. (La anul am nunta si doresc sa imi fii invitat si nu doar atâta), am stat câteva secunde sâ ma gandesc dar nu prea mult pentru că am acceptat pe loc oferta. Greu nu mai facusem acest lucru pană in acea zi dar m-am descurcat atât in postura de invitat cât si cea de fotograf. In ziua nunții am mers foarte de dimineață la ei pentru a surprinde câteva cadre la ei acasă apoi am mers la starea civilă unde am auzit un DA foarte tare.

După aceasta am mers la biserică pentru Binecuvântarea părinților și a lui Dumnezeu iar apoi a urmat restaurantul un loc foarte frumos cu mâncare de-a locului și bucurie. Discursurile părinților emoționante, slide-show-ul surpriză și torturile exceptionale au făcut seara memorabil de frumoasă și gustoasă ;) Dumnezeu le-a dăruit nu doar frumusețe exterioară ci și o nuntă frumoasă și o zi frumoasă cu puțin soare. Amândoi sunt doi copii frumoși, plini de vise și multă bunătate. Prietenia lor m-a molipsit și abia aștept ca la anul să îi revăd. Așa că cu puțin inainte de plecarea lor, am reusit să facem și un Trash The Dress pe care o sa il vedem in episodul următor.

Casă de piatră prietene.